Halloween-ul creștinului evlavios

Cred că ne-am obișnuit deja cu „fenomenele Facebook”. După fiecare Crăciun sau Paște apar persoane care militează pro sau contra acestor obiceiuri. Unii cu porcu’, alții cu „Sfânta Născătoare” sau cu iepurașu’, fiecare cu ce-l doare.

Astăzi însă am asistat la un fenomen social nou, foarte interesant, pe care sincer mi-ar fi fost extrem de greu să-l deduc. Inventivitatea umană este fără limite.

„Creștinii evlavioși” au fost deranjați de „obiceiurile păgâne, satanice” scoase la iveală de Halloween. Rețelele sociale au fost împânzite de bostani care declarau că Isus nu-i iubește, de vampiri cu citate Biblice (?!), chestii care de care mai interesante.

Haideți deci să vedem dacă toată agitația asta are vreo noimă.

Pt. persoanele sensibile, credincioase, care se simt agasate, deranjate și oripilate de această sărbătoare numită „Halloween”, am – pe principiul “ori suntem, ori nu suntem!” – câteva recomandări. Recitiți, vă rog, Harap Alb. Dar cu voce tare, vă rog eu mult. Sau puneți mâna și citiți niște Eminescu (link interzis persoanelor sub 18 ani!). Nu vă plac autorii „mioritici”? Perfect, vă recomand nițel Frații Grimm.  Pt. cei “hardcore” mai am o recomandare: Ivan Turbincă.

Mi se pare mie sau toate titlurile de mai sus se predau în clasele 1-8? Sau poate următorul pas este să nu ne mai dăm copiii la școală? Cred că cea mai bună idee ar fi să îi închidem în casă, nu cumva să „se spurce cu alde lumești”.

Nu știu de ce însa toată șarada asta mi se pare similară cu “noi nu credem în Santa-ul și Valentine-ul americanilor” însa acum câteva zile abea puteam circula prin Bucuresti din cauza unei cozi de ~2km pt. “puparea moaștelor”.

Nu cred că Mosu’, moaștele, Batman, Harap Alb sau Ivan au ceva de-a face cu “evlavia”.

Exista obiceiuri pe care personal nu le corelez în nici un fel cu Biserica (ortodoxă, catolică sau neoprotestantă). De ce toate sarbatorile trebuie sa fie corelate cu religia? Sau poate atât de “credincioși” am ajuns încat nu mai sărbătorim nici Ziua Națională, că doar nu e specificată nici în Biblie, nici în Coran.

Orice societate are obiceiuri. Unii pupă icoane, alții fac dansu’ norilor, alții se imbracă în Batman, alții respectă aceeași “sfântă tradiție” în fiecare sâmbătă sau duminică. Deunăzi parcă sărbatoream “Ziua Recoltei”, în Biserică. Asta nu e tot o tradiție? Cu ce e mai “specială” Ziua Recoltei sau Ziua Mulțumirii comparat cu Crăciuniul? Sau stai, putem să punem pepeni și zacuscă pe amvon, putem să facem programe siropoase cu cântecele și poezii „de ocazie”, însa nu cumva să ne apropiem de un brad. Bradu’ e dracu’ gol. Sau nu, Batman e dracu’ gol! Sau stați că parcă eram la Ivan Turbincă. Oh da, logica este debordantă.

Cât despre Valentine’s sau Halloween, pt. mine sunt similare cu ziua națională, ziua muncii,  ziua de naștere, ziua mamei, ziua femeii etc. Cu tot cu mărțișor.

Problema nu e deci la “obicei” ci la faptul că din pacate – creștini zicându-ne – nu reusim să ne înghițim unul pe celălalt. Ba unu’ e suparat pe vecinu’ care vine cu “Trick or Treat”, ba altu’ e suparat că vecinu’ își face brad acasă sau că își pune barbă și strigă “ohoho!”.

Am devenit atât de “sensibili” la ce fac cei din jurul nostru încât uităm de fapt că – în final – trăim toți împreună, pe aceeași planetă.

Singura diferență e că pe “ei” nu prea-i interesează ce facem “noi”, ne acceptă așa “ciudați” cum suntem, eventual ne mai aruncă ocazional câte un “sectantule!”. Însa “noi” avem întotdeauna ceva de comentat. Noi suntem cei “superiori” și “buni”. Noi suntem ăia “aleși” și “speciali”. “Noi” suntem întotdeauna “oripilați”.

Am însă un sentiment că în Rai nu prea e loc de “oripilare”.